Sa ne indreptam pasii catre urmatorul punct al acestei calatorii prin fosta banca Marmorosch si mai exact spre seif, locul unde tainele si zestrea de altadata isi gaseau asezamantul.
Usa acestui seif, o poarta spre odihna comorilor de demult, este pazita de un ceasornic ce masoara rabdarea si doua chei, fiecare detinuta de suflete alese si minti luminate din conducerea bancii, o dovada a precautiei si chibzuintei cu care erau ocrotite avutiile.
Dinauntru, privirea ne este rapita catre casetele de valori, asezate cu o ordine sfanta, un sirag de agoniseli si secrete ingradite. Fiecare, isi are cheia sa, atent asezata in fagurele de alaturi, care sta si astazi martor la vrednicia veacurilor, inca de prin timpurile lui Aristide Blank.
Scara, acea cale ce ne poarta spre acest abis, este marginita de motive ce canta despre calatoria si inaltarea noastra. Iar culoarea de odinioara a acesteia, adusa inapoi la viata prin straduinta mesterilor, ne aminteste de splendoarea si de indestularea vremurilor apuse, un timp cand banca era un far de prosperitate.
In interiorul fostei trezorerii, odata spatiu de depozitare al banilor, valorilor sau documentelor importante, se afla acum un loc cu totul neobisnuit: un bar de sarbatoare, unde trecutul se intrepatrunde cu prezentul. Aici, printre umbrele si tacerile ce au fost candva ale seifului, se pot gusta licori ce ne aduc aminte de povestea bogata a acestui loc, intr-un decor ce pastreaza tainele bancii Marmorosch.
Acest loc, cu incarcatura istorica si simbolistica aparte, ne reaminteste ca fiecare clipa este o nestemata in siragul nepretuit al timpului.